Foto: Poli în 1974. Pârvu este primul din stânga, sus
Astăzi, Lazăr Pârvu a trecut la Domnul. A fost jucător al Politehnicii Timișoara în prima jumătate a anilor ’70.
Născut la 24 februarie 1946, la Orșova, a ajuns la Dinamo, care era campioana națională a ultimelor patru ediții, la doar 20 de ani. Debutează în prima divizie la 2 mai 1966 (Dinamo – Dinamo Pitești 1-1). În 1970, după patru ani în alb-roșu (unde a evoluat alături de legende precum Nunweiller III, Pîrcălab, M. Lucescu, Boc, Cornel Dinu, Dumitrache, Nunweiller VI!), se transferă la CFR Timișoara, care tocmai promovase pentru ultima dată în Divizia A.
Echipa de la Gara de Nord nu rezistă decât un sezon (ultimul pentru ea) în elita fotbalului românesc, sezon în care Pârvu (ortografiat Pîrvu, pe atunci) joacă 17 meciuri și marchează un gol. Rămâne la CFR și în B.
La 23 aprilie 1972 este selecționat pentru reprezentativa de seniori a României, deși juca în eșalonul secund!!! A fost un amical cu Peru, 2-2 acasă, meci în care Lazăr a intrat în min. 72. A fost singura sa selecție.
În 1972 revine în A, la UTA. În sezonul 1973/74 se află la Politehnica Timișoara (20 de meciuri și 2 goluri în campionat), care tocmai promovase (abia după șase ani) în prima ligă. Joacă și în celebra finală de Cupa României cu Jiul Petroșani, 2-4 în 1974, când intră în min. 59. Printre coechipieri erau Jivan, Mehedințu, Păltinișanu, Surdan, I. Bungău, Lața, Dașcu, iar antrenor era Ion. V. Ionescu.
În 1974 se întoarce la UTA (tot în A), iar în 1976 trece la UMT (în B) și se retrage după sezonul 1976/77, la doar 31 de ani.
A strâns 119 meciuri (5 goluri) în primul eșalon al fotbalului românesc, precum și 3 selecții în naționala de tineret (U23).
A fost un mijlocaș celebru pentru tăria șutului său, era poreclit ”Ayala”.
Stabilit în Timișoara, a fost observator de joc. Mulți ani a deținut o cramă pe str. Sfinții Apostoli Petru și Pavel.
Avea 79 de ani. Dumnezeu să vă odihnească, domnule Lazăr.
Foto: UTA în 1972/73. Pârvu este primul din dreapta, sus (sursa foto: Radu Romanescu)