La începutul lunii mai 1963 s-a inaugurat, în sud-estul orașului, noul stadion al Timişoarei. Stadion numit 1 Mai, dată care marca Ziua Internațională a Muncii, zi extrem de importantă în propaganda comunistă. (Ulterior, după Revoluția din 1989, stadionul va purta denumirile de Politehnica, Silviu Bindea, iar din 1995, Dan Păltinişanu). Construcţia arenei începuse în 1960, prin muncă patriotică, iar capacitatea era de 30.000 de locuri. Era a doua ca mărime din ţară, după stadionul național al României (23 August din Bucureşti), și va fi supranumit ”Marele Oval”, “El Monumental”, ”templul” fotbalului timișorean. Exista și pistă de atletism. Timișoara avea, în sfârșit, o arenă de mare capacitate, aceasta devenind noul teren propriu al Științei/Politehnicii.
Inaugurarea arenei 1 Mai a fost sărbătorită prin organizarea unui turneu internaţional amical, la care, pe lângă Ştiinţa Timişoara, au mai participat Velez Mostar (Iugoslavia, astăzi în Bosnia și Herțegovina), Vasas ETO Györ (Ungaria) şi UTA Arad. Turneul s-a disputat chiar în 1 şi 2 mai, în faţa unui stadion arhiplin. Rezultatele primei zile au fost UTA – Velez 5-0 şi Ştiinţa – Vasas 3-2 (foto din introducere), iar în a doua zi s-a consemnat UTA – Vasas 1-1 şi Ştiinţa – Velez 1-1. Clasamentul final a arătat astfel: 1. UTA 3p, 2. Ştiinţa 3p, 3. Vasas 1p, 4. Velez 1p.
Foto: Coperta programului turneului de inaugurare a stadionului
Finalul acelui sezon, 1962/63, a adus un nou loc 3 pentru Știința în Categoria A, după Dinamo și Steaua. Antrenorul Coloman Braun-Bogdan s-a bazat în principal pe Curcan – M. Georgescu, Petescu, Hîrşova – Ţurcan, C. Tănase – N. Botescu, R. Lazăr, Manolache, Lereter, Igna.
O istorie a stadionului, aici: