Deși FC Craiova cucerise campionatul primei divizii în 1943 (însă într-o ediție neoficială, ”Campionat de Război”), fotbalul din Craiova se va impune greu pe harta fotbalului românesc.
Universitatea din Craiova s-a înființat, ca instituție de învățământ superior, în 1947.
După doar un an, în 1948, a apărut echipa studențească de fotbal afiliată. Aceasta a purtat denumirile de UNSR, CSU, Știința (nume folosit și acum de către fani), CSO și, din 1966, Universitatea (cu o scurtă pauză, în 2005, când s-a numit Ştiinţa “U”).
Culorile clubului au fost, prin tradiție, alb-albastru. În 1967 s-a inaugurat stadionul Central (numit ulterior Ion Oblemenco). (Până atunci jucase pe stadionul Tineretului).
Universitatea Craiova va deveni unul dintre cele mai importante cluburi fotbalistice ale României și, uneori, ale Europei. Unul dintre cele mai iubite cluburi din istoria fotbalului românesc. O fantastică pepinieră de talente, care va da fotbalului românesc doi dintre cei mai mari jucători ai istoriei sale, pe Balaci și Gh. Popescu. Iar Craiova, județul Dolj și Oltenia vor vibra pentru Universitatea. Cea mai mare rivală va fi Dinamo.
În 1964, echipa a promovat, în premieră, în Divizia A. După doar trei ani se clasează pe podium (locul 3 în 1967). După alți trei ani debutează în cupele europene (1970, în Cupa Europeană a Târgurilor, actuala Liga Europa).
Câștigă primul titlu național în 1974, cu o generație supranumită ”Campioana unei mari iubiri”. Vor urma alte trei, în 1980, 1981 și 1991. Plus șase Cupe ale României (1977, 1978, 1981, 1983, 1991, 1993).
A fost prima echipă din România participantă în sferturile de finală ale CCE (actuala Liga Campionilor, în sezonul 1981/82) și într-o semifinală de cupă europeană (în Cupa UEFA, actuala Liga Europa, în sezonul 1982/83), cu o generație supranumită ”Craiova Maxima”.
La Universitatea ar fi putut juca (și chiar să fie colegi cu Balaci!) cei mai mari doi fotbaliști români ai tuturor timpurilor.
În 1974, după cucerirea primului titlu național, deja legendarul Dobrin se înţelesese cu Universitatea Craiova. În cele din urmă, el a rămas la FC Argeș, care nu i-a dat dezlegarea.
În 1983, după semifinala de Cupa UEFA, tânărul Gh. Hagi, abia ieşit din juniorat, se înţelesese cu Universitatea Craiova. Dar a intervenit Nicu Ceauşescu, fiul dictatorului Nicolae Ceaușescu, iar cel care va deveni cel mai mare fotbalist din istoria României a fost ”deturnat” de la FC Constanța (Farul de azi) la Sportul Studenţesc.
Universitatea a dat mulți jucători naționalei României, inclusiv la turnee finale de CM și CE.
Ultima prezență în cupele europene datează din 2000. În 2005 retrogradează, pentru prima dată, din eșalonul de elită.
În 2011, Universitatea, tocmai retrogradată (din nou) din Liga I, a fost dezafiliată din cadrul FRF (”în urma încălcării grave a Statului FRF”). Patronul clubului era Adrian Mititelu.
***
În 2013 s-a înființat un club nou, CS Universitatea (îl vom numi, pe scurt, CSU), club susținut de autoritățile locale și Universitatea din Craiova și patronat de Mihai Rotaru. Echipa primește, din partea FRF, loc direct în Liga a II-a.
Tot în acel an se reînființează, de către Adrian Mititelu, Universitatea Craiova. Primește loc tot în D2, astfel că va face parte din aceeași serie cu CSU! Din cauza greutăților financiare, clubul se retrage, în sezonul de primăvară, din campionat și intră ulterior în faliment.
În schimb, CSU promovează, încă din primul sezon (2014), în Liga I, de atunci participând mereu în elită și devenind unul dintre cele mai puternice cluburi românești la ora actuală. A cucerit un singur trofeu (Cupa României, în 2018), a participat în cupele europene (debut în 2017), a fost finalistă în Supercupa României, a dat jucători naționalei României, iar cel mai bun loc ocupat în D1 a fost 2 (în 2020).
În 2017 se înființează, tot de către Adrian Mititelu, un club nou, FC U. Se înscrie în Liga a IV-a și promovează după primul an în eșalonul al treilea. Iar în acest an a promovat în Liga a II-a.
Pe locul vechii arene s-a construit un stadion ultramodern, numit tot Ion Oblemenco (30.983 de locuri), inaugurat în 2017. Pe acest stadion joacă doar CSU; în schimb, FC U nu a primit acordul autorităților locale de a evolua, astfel că își susține meciurile de acasă la Drobeta-Turnu-Severin.
Chiar dacă LPF îi atribuie lui CSU palmaresul de până în 1991 (când echipa de fotbal s-a desprins din clubul sportiv în cadrul căruia a funcționat până atunci, devenind club de fotbal propriu-zis), iar FRF i-a permis lui CSU să folosească denumirea de Universitatea Craiova (denumire pe care FC U nu are dreptul să o utilizeze), o decizie definitivă în instanță încă nu a fost dată. Până la această decizie, niciuna dintre CSU și FC U nu deține palmaresul istoric al Universității Craiova. Ambele cluburi folosesc sigle asemănătoare (cea cu leul, cea originală fiind folosită de CSU).
Acum, fanii Universității Craiova s-au împărțit între marile rivale locale CSU și FC U (ultima fiind susținută de ”Peluza Sud 97”). Ambele revendicând palmaresul și continuitatea glorioasei Universitatea Craiova. Și generând cea mai mare rivalitate ”fratricidă” din fotbalul românesc actual. Peste FCSB – CSA Steaua. La Timișoara, Politehnica – ACS Poli nu intră în discuție, suporterii celei din urmă fiind mult prea puțini…
***
Cu două zile înaintea meciului Politehnica Timișoara – FC U Craiova, din 7 noiembrie 2020, din Liga a II-a, patronul lui FC U, Adrian Mititelu, a fost condamnat definitiv la trei ani de închisoare cu executare, într-un dosar legat de activitatea lui în fotbal.
***
Jucătorii Bâtlan, Deliu, Sfârlogea, Eftimie, M. Marcel, Papuc, N. Ivan, Strâmbeanu, Oblemenco, Deselnicu, Martinovici, Pilcă, Țarălungă, Donose, Sameș, Marcu, Boc, Ștefănescu, Balaci, Berneanu, Negrilă, Z. Crișan, Purcaru, Ciupitu, S. Lung, Cămătaru, Purima, Tilihoi, Beldeanu, Cârțu, Țicleanu, Irimescu, Geolgău, Boldici, Ungureanu, Bumbescu, Ad. Popescu, Bâcu, I. Dumitru, Săndoi, P. Badea, N. Zanfir, Mănăilă, Gh. Popescu, Neagoe, Șt. Stoica, Ciurea, I. Olaru, Ad. Pigulea, Gane, Cristescu, Mogoșanu, Craioveanu, Prunea, Agalliu, Stângă, A. Călin, Papură, Moisescu, G. Popescu, Trică, R. Niculescu, Stoican, Curt, I. Ganea, Luțu, T. Lung, Cl. Niculescu, Chivu, Bărcăuan, Șoavă, Fl. Bătrânu, Pleșan, I. Rada, D. Alexa, Bundea, Dănănae, D. Stoica, Fl. Costea, Găman, Prepeliță, Wobay, S. Lung jr., V. Iliev, M. Roman II.
Antrenorii Nicolae Oțeleanu, Robert Cosmoc, Ștefan Coidum, Constantin Cernăianu, Constantin Teașcă, Constantin Deliu, Ilie Oană, Valentin Stănescu, Ion Oblemenco, Constantin Oțet, Mircea Rădulescu, Florin Halagian, Sorin Cârţu, Marian Bondrea, Victor Pițurcă, Emeric Jenei, Jose Ramon Alexanco, Ilie Balaci, Mircea Rednic, Ovidiu Stângă, Nicolo Napoli.
Sunt doar câteva nume care au adus gloria Craiovei fotbalistice.
***
În 16 martie 1983 s-a consemnat prima calificare a unei echipe românești în semifinalele unei cupe europene. Aceasta n-a fost nici Steaua, nici Dinamo. Ci Universitatea Craiova. A fost atunci, în Cupa UEFA, 1-0 contra vest-germanilor (Zidul Berlinului nu căzuse încă) de la Kaiserslautern, pe un Central arhiplin. Gol al fundașului dreapta Negrilă, cu opt minute înainte de final, și calificare după 2-3 în tur. Nemții îi aveau pe Briegel, Brehme și T. Nilsson.
Iar Craiova devenea Maxima. Prima echipă românească ajunsă în sferturile CCE, în 1982, eliminată de Bayern-ul lui Breitner şi Rummenigge. Prima echipă românească ajunsă în semifinalele unei cupe europene. Fiorentina lui Passarella, Antognoni, Bertoni şi Graziani. Shamrock Rovers. Bordeaux, cu Giresse, Tigana, Tresor, Lacombe şi antrenorul Aime Jacquet, viitor campion mondial în 1998. Kaisersalutern-ul. Şi, în sfârşit, Benfica. Bento, Humberto Coelho, Diamantino, Chalana, Nene, Filipovic, Strömberg. Antrenor, Sven-Göran Eriksson. Da, chiar el, cel care va deveni legendarul suedez. ”M-ai învins, Rodioane!”, recunoştea marele scriitor Eugen Barbu – autorul romanelor ”Unsprezece” şi ”Groapa” – în ”Informaţia Bucureştiului”, după ce Cămătaru fusese pe tot terenul lui Estadio da Luz, Craiova smulgând un eroic 0-0 în turul cu Benfica. 1-1 în retur, pe Central, şi eliminare în semifinale.
Silvică Lung – ”Negoro” Negrilă, Nae Tilihoi, Costică Ştefănescu, Nae Ungureanu – Aurică Ţicleanu, Costică Donose, Ilie Balaci – Zoli Crişan, Rodion Cămătaru, Sorin Cârţu. Rezerve, Gabi Boldici, Grigore Ciupitu, Liţă Dumitru (chiar ”jandarmul” lui Pele de la Guadalajara), Aurică Beldeanu, Mircea Irimescu, Gheorghiţă Geolgău (titular la naţională şi rezervă la Craiova!). Plus cei din ”noul val”, Florin Cioroianu, Adrian Popescu, Dănuţ Bica, Marian Bâcu. Căpitan, Ştefănescu. Antrenor, Tică Oţet. Conducător, Corneliu Stroe. Medic, Sică Frânculescu. Crainic radio, Sebastian Domozină. Mari suporteri, Adrian Păunescu (autorul versurilor piesei ”Cântec pentru Oltenia”), Amza Pellea (vă mai amintiţi sceneta din Revelionul acelui sezon, cu acel ”Mă, fraţilor, şi dac-o fi ş-o fi!…” prefaţând ”dubla” contra lui Kaisersalutern), Ştefan Andrei (ministrul de Externe), Tudor Gheorghe (interpretul imnului clubului, ”Oltenia, Eterna Terra-Nova”), scriitorul Marin Sorescu, Cristian Minculescu (solistul trupei Iris).
Aceasta a fost formula Universităţii Craiova 1982/83. Unii o consideră cea mai frumoasă echipă românească de club a tuturor timpurilor. O echipă care, dacă ar fi avut parte de susţinerea necesară – aşa cum va avea, peste câţiva ani, Steaua – putea cuceri Cupa Campionilor Europeni.
Sursă foto: Fotbal Club Universitatea 1948