Cel mai bun la Mondialul din 70’

A făcut poză cu Pele, aproape i s-a făcut statuie în Mexic, are statuie în România, dar numele îi este scris mai mereu greșit.

Emeric Dembrovszki, nu Dembroschi, nici Dembrovschi, mereu Dembrovszki, dar totuși…

Numele, marea dilemă

Numele este o dilemă pe care nici maestrul nu o mai poate lămuri. „Nea Imi”, dacă îmi este permis să-i spun așa, a mai avut 6 frați. Familie mare, fericită, dar modestă. Vremurile de atunci știm bine că nu erau printre cele mai sofisticate din punct de vedere al tehnologiei, în ideea că aproape nu exista așa ceva. Datele personale sau anumite detalii erau ușor schimbate, pierdute sau uitate de timp. Cam așa s-a întâmplat și cu certificatul de naștere al marelui maestru de pe gazonul dreptunghiular. Se spune că la început a fost Dembrovszki, la una din schimbările de buletin, direcția evidenței populației din cadrul Miliției timișorene l-a trecut Dembroschi, prin presă l-am văzut și ca Dembrovschi, deja, eu unul, m-am pierdut. Curiozitatea nu m-a lăsat să nu „sun un prieten”, așa că am aflat de la Octavian Stăncioiu că: „El însuși mi-a spus, prin 1995, să-i scriu numele ca în buletin, Emeric Dembroschi”.

Tavi a aflat această informație în anul în care m-am născut, eu am aflat cum se scrie corect numele lui „Nea Imi” la 28 de ani, cam câți ani a avut dumnealui când a ajuns în Timișoara.

Legendarul mijlocaș ofensiv, născut la Câmpulung la Tisa în data de 6 octombrie 1945, a început fotbalul la o vârstă fragedă, însă, l-a început, în poartă. Totuși, născându-se cu o tehnicitate ieșită din comun și simțind jocul, cum nu mulți reușeau s-o facă la perioada aceea, în timpul unui joc de la ora de sport, a ieșit din poartă cu mingea, a driblat pe toată lumea de pe teren, probabil și pe colegii săi, și a înscris, lăsând pe toată lumea uimită.

Vă provoc doar să vă imaginați o astfel de fază undeva în mijlocul anilor 50’, cum ar fi arătat?

Debutul în fotbal a fost magnific, pe toate fronturile

A debutat cu gol în campionat la Dinamo Bacău împotriva Stelei București, se întâmpla pe 20 August 1967.

A debutat cu gol și în Cupa României, tot pentru Dinamo Bacău, în poarta celor de la Progresul Brăila, în data de 3 Martie 1968.

În cupele europene și-a făcut de cap, tot la debut, împotriva celor de la Floriana FC, dând un hattrick pe data de 17 Septembrie 1969.

La echipa națională a debutat de ziua lui în anul 1968 și și-a făcut un gol cadou împotriva celor din Polonia.

În echipa olimpică are un procentaj de 100%, un meci, un gol, în 10 octombrie 1971 împotriva Danemarcei.

Cariera și-a început-o în 1962 la Foresta Sighet, unde a stat 3 ani, ca mai apoi să joace 1 an de zile la Victoria Roman. Din 1966 până în 1974 a jucat în Bacău, pentru Dinamo Bacău, care mai apoi s-a transformat în SC Bacău, iar din 1974 până la finalul carierei a jucat pentru Politehnica Timișoara. Acesta a strâns peste 380 de meciuri în prima ligă, marcând 108 goluri, 29 de meciuri în Cupa României, marcând 12 goluri și 15 jocuri în cupele europene, marcând 5 goluri. A reprezentat România de 26 de ori, a înscris 8 goluri și a jucat la turneul final CM 1970, unde a fost desemnat cel mai bun jucător român.

Prieten cu Pele și statuia din Mexic

În turneul amical din 1969 România a fost cazată la Hotel Copacabana, chiar lângă plaja Copacabana, unde a fost cazată și naționala Braziliei. Fiind o atmosferă relaxantă, reprezentații celor două naționale au schimbat păreri, „Mai cu mâinile, mai cu picioarele” – cum remarca Emeric Dembroschi într-unul dintre interviurile sale, luau masa împreună, lucruri pământești făcute de oameni imenși.

Mai vă dau un exercițiu de imaginație. Gândiți-vă că vă treziți, mergeți la micul dejun, vă dați „bună dimineața” cu Dumnezeul fotbalului, Pele, și vă așezați liniștiți la masă. Pentru noi, doar un vis, pentru Emeric Dembroschi, o simplă zi la un turneu amical al naționalei României.

La Campionatul Mondial din 1970, din Mexic, Emeric Dembroschi a fost desemnat cel mai bun jucător al echipei naționale. La acel Mondial s-au ales 16 jucători, precum Pele, Beckenbauer, Sir Robert Charlton, etc… și al nostru „Dembo”. Organizatorii au avut un plan de a face un „grup statuar” cu cei mai buni jucători din fiecare echipă participantă, pe care să-i onoreze cu câte o statuie lângă stadionul Azteca, pe o alee numită „Aleea Fotbalului”. Pe atunci a circulat foarte mult timp povestea cum că ar fi avut statuie în Mexic, dar după un timp s-au aflat toate detaliile.

Emeric Dembroschi nu a rămas, totuși, fără statuie. Cei din Câmpulung de la Tisa s-au gândit să-l onoreze, așa că i-au făcut una. Viața domnului Emeric Dembroschi a fost și este în continuare o poveste fascinantă, astfel că și de această statuie se leagă ceva. Ea a fost poziționată în primă fază în fața bisericii, dar la cererea lui a fost mutată lângă sala de sport pentru că „… povestea un prieten de-al meu că a văzut două babe care s-au oprit în faţa statuii şi se închinau”, povestea amuzat într-un alt interviu.

Avem lângă noi și alături de noi, legende în viață, legende care ne pot învăță multe și care dețin niște povești fascinante. Ar fi bine, ca din când în când să le ascultăm, să le citim, să le căutăm, pentru că nu ne întâlnim cu ele atât de des pe câte ar trebui.

Articol scris de Laichici Adrian-Nicolae