Cupa României, extaz și agonie

Istoria noastră a fost mereu presărată de momente tensionate, pline de foc interior, bucurii, dezamăgiri inimaginabile, renașteri și prăbușiri inexplicabile. Toate poveștile alb-violete au farmecul lor, dar cu siguranță poveștile din Cupa României au un iz de basm aparte.

Am fost prezenți de 8 ori în finală și am ridicat Cupa de două ori, ultima data pe 1 iunie 1980… sunt peste 40 de ani de la ultima cupă câștigată, 40 de ani de încercări și speranțe, dar haide să le luăm pe rând.

Cupa României, sezonul 1957-1958

În data 6 iulie 1958, pe stadionul „23 August”, din București, Poli Timișoara (pe vremea aceea Știința Timișoara) întâlnea Progresul București, care-i avea pe marii Titus Ozon și Nicolae Oaidă pe teren.

Era prima prezență într-o finală de Cupă pentru timișoreni, o finală încărcată de dorința revanșei. Cu doar 10 zile înainte Progresul București a suflat titlul echipei de pe Bega. Diferența era imensă intre cele două echipe, Progresul impunându-se cu 7-0 în campionat, iar studenții erau secați de energie de sesiunea de examene care se încheiase cu câteva zile înainte.

„După un joc echilibrat, în minutul 39, Cădariu ia o acțiune pe cont propriu și, din marginea careului de 16 metri, expediază mingea cu un șut la colț, fără ca portarul Mîndru sa poată interveni. După acest gol, dar mai ales dupa pauză, Progresul atacă dezlănțuit prin Ozon, Dinulescu și Oaidă, Apărarea studenţilor se află la post și ceea ce nu a reușit întotdeauna apărarea a realizat portarul Enăchescu, care a uimit publicul prin intervențiile sale, culegând aplauze la scenă deschisă. Pe măsură ce se apropia sfarșitul partidei, studenții și-au dat seama că victoria nu le mai poate scăpa, ei apărându-și șansele până la ultima picătură de energie. Fluierul final a provocat o explozie de fericire în rândul tuturor spectatorilor simpatizanți ai echipei din orașul de pe Bega. Ovationați îndelung de către public, timișorenii și-au făcut greu drum spre ieșire. Mulți ar fi fost aceia care ar fi vrut sa strângă mâna celor 11 minunați băieți: Enăchescu, Sbîrcea, Codreanu, Florescu, Cojereanu, Tănase, Lereter, Cădariu, Ciosescu, Mazăre si Boroş.”, scria Mircea Jiva, în cartea “Haide Poli” (1974)

Cupa României, sezonul 1973-1974

6 ani, astaeste distanța între prima Cupă câștigată și prima Cupă pierdută. Maturitatea echipei petroșănene s-a văzut în acea finală. Deși Poli a avut ocazii și a reușit să și domine undeva la 20 de minute din joc, Jiul s-a impus cu 4-2, în data de 23 iunie 1974, pe Stadionul Republicii, din București. Toate celelalte meciuri din cadrul competiției s-au desfășurat pe teren neutru. După o ediție de campionat anevoioasă și un loc 7 ocupat onorabil, „Formula acelei finale i-a cuprins pe Jivan – Fl. Mioc, Arnăutu, Păltinişanu, Maier – Surdan, Mehedinţu, Laţa – Daşcu (59, L. Pîrvu), Bojin, Kovalcsik (46, I. Bungău). Au fost prezenți, la 23 iunie, pe stadionul Republicii (astăzi dispărut) din Capitală, 2.500 de fani timișoreni! Scorul a fost deschis de echipa din Valea Jiului în urma unei neatenții a lui Fl. Mioc, bulversat de intrarea unor cicliști pe pista de atletism a stadionului, episod programat din cadrul Turului României la ciclism! În semifinale, Poli eliminase pe Steaua, 3-1 la Sibiu!”, – ”Politehnica Timișoara – Fotbalul și handbalul”, de Octavian Stăncioiu și Viorel Jurcuț

Cupa României, sezonul 1979-1980

Cu siguranță pentru noi aceasta este cea mai de preț Cupă pe care o deținem. Motivele sunt destul de evidente: adversarul și golul târziu ce a da start sărbătorii.

Pe 1 iunie 1980, de Ziua Copilului, Politehnica Timișoara învingea sistemul și aducea Cupa României din nou în Banat. Ne-am prezentat în această finală, pe stadionul „23 August”, din București, cu o poftă de revanşă, asemănătoare cu cea din 58’. De data aceasta, Steaua zdrobise echipa noastră în campionat cu 7-1, dar în finală avea să stea altfel treaba. Antrenorul Jackie Ionescu i-a montat exemplar pe băieți pentru a câștiga. După 1-1 la pauză, partea a doua menține echilibrul și se intră în prelungiri.

Minutul 96. Corner, Dembo centrează, Păltinișanu se înalță și Cupa e la Timișoara.

În teren s-au aflat: Suciu – Nadu, Şerbănoiu, Păltinişanu, Vişan – Manea, Dembroschi, T. Nicolae (Nucă) – Anghel, Nedelcu II (O. Roşca), Cotec.

Cupa României, sezonul 1980-1981

Două cupe la rând, un vis frumos ce s-a terminat violent. În 1981 aveam să întâlnim în finală Craiova „Maxima”,  care spulberă visul câștigării Cupei pentru al doilea an consecutiv, cu un 6-0 crunt. La Craiova erau pe teren Țicleanu, Balaci, Cămătaru şi Cârțu, aceștia fiind antrenați de Ion Oblemenco.

Pentru Poli au jucat: Radu Suciu, Dumitru Nadu, Dan Păltinișanu, Aurel Șunda, Viorel Vișan, Ion Dumitru, Emeric Dembroschi (Titi Nicolae), Adrian Manea, Petre Vlătanescu, Leonida Nedelcu, Ion Palea (Gheorghe Cotec).

Cupa României, sezonul 1982-1983

Am început să prindem gustul finalelor, iar după doi ani ne aflăm din nouă față în față cu oltenii. Stadionul „23 August” ne este deja familiar și din păcate și finalul. După o semifinală nebună împotriva Corvinului, la Arad, încheiată după loviturile de departajare cu scorul de 9-8, ne reîntâlnim cu echipa Craiovei după eșecul dur din 81’. Scorul s-a îmbunătăți, am reușit să marcăm prin Iosif Rotariu, dar Rodion Cămătaru a reușit să ducă din nou Cupa în Bănie. Dacă în urmă cu doi an nea Imi era pe teren, acum se afla pe banca tehnică a Politehnicii.

Poli s-a prezentat cu: Radu Suciu, Dumitru Ștefanovici, Aurel Șunda, Gheorghe Șerbănoiu, Nicolae Murar, Adrian Manea (Titi Nicolae), Stelian Anghel, Laurențiu Bozeșan, Iosif Rotariu, Petre Lehman, Ion Petrescu (Petre Vlătănescu).

Cupa României, sezonul 1991-1992

S-au schimbat generațiile și suntem în perioada post-decembristă, un început de perioadă tulbure și complicată ce avea să se abată peste Politehnica. Ne întâlnim în a 54-a ediție de Cupa României cu Steaua București, după un parcurs destul de facil. Steaua deschide scorul prin Andraşi, iar 6 minute mai târziu Marcel Băban reușește să egaleze. Meciul s-a jucat pe stadionul din Regie, cu doar 8.000 de spectatori, o decizie de neînțeles la acea vreme, pentru o finală în care erau prezente două echipe de notorietate. La Steaua titulari erau Anton Doboș și Basarab Panduru, care aveau să devină personalitați marcante şi pentru Timişoara, dar și binecunoscuții Ilie Dumitrescu, Ilie Stan. Pe parcurs a intrat și Ion (Jean) Vlădoiu, iar pe bancă era Victor Pițurcă.

Din păcate finala a fost pierdută la penaltiuri, de altfel aceasta este și prima finală de Cupă care este adjudecată în urma loviturilor de departajare.

Pentru Poli au jucat: Ioan Almășan, Constantin Varga, Tiberiu Csik, Petru Andreaș, Adrian Stoicov, Ion Roșu, Emilian Diaconescu, Adrian Crăciun, Octavian Popescu (Florin Bătrânu), Marcel Băban, Sorin Vlaicu (Călin Rosenblum). Antrenor: Ion V. Ionescu.

Cupa României, sezonul 2006-2007

Am ajuns și în proximitatea zilelor noastre. După mai bine de 10 ani, Timișoara se află din nou într-o finală, se arată din nou spre lume și începe să aibă constant participări în cupele europene și să fie pe buzele a cât mai multor oameni: „Iar mergem la Timișoara și nu ne întoarcem cu puncte”. Jocul era unul fermecător pentru acea vreme, de la viteza lui Bucur, la fermitatea lui Alexa de la mijloc sau siguranța lui Pantilimon din poartă, totul părea să ia o cale ascendentă.

Parcusul până în finală nu a fost unul deloc ușor pentru Timișoara. Meciul din șaisprezecimi a fost unul atipic, întâlnind propria echipă secundă… după care au fost eliminate pe rând CFR Cluj, Poli Iași și Steaua București.

26 mai 2007, Stadionul Dan Păltinișanu începe să freamete odată cu lăsarea serii. Oaspeții nu se deosebeau de gazde, galeria Rapidului fiind primită cu brațele deschise. Veniseră la Timișoara, Rapidul „uefantastic”, probabil cea mai competitivă și în formă echipă a lor din ultimii ani.

În fața a 40.000 de suflete, Timișoara a cedat cu 0-2 Cupa, golurile fiind înscrise de Mugurel „Pele” Buga și Ianis Zicu.

Echipa Timișoarei a fost formată din: Costel Pantilimon, Sorin Rădoi, Jonathan McKain, Gabriel Cânu, Ifeanyi Emeghara, Abiodun Agunbiade, Dan Alexa (c), Mihăiță Pleșan (Peter Omoduemuke – eliminat în minutul 61, la 3 minute după intrarea pe teren), Gabriel Torje, Gueye Mansour (Andrei Cristea), Gheorghe Bucur. Antrenor: Valentin Velcea

Cupa României, sezonul 2008-2009

Ultima finală de Cupă a fost în 2009, împotriva celor de la CFR Cluj. Un CFR Cluj care avusese unul dintre cele mai bune sezoane ale sale în Europa, cu celebra victorie împotriva celor de la AS Roma, de pe Olimpico.

Meciul de pe 13 iunie 2009 este unul de tristă amintire. Pe Stadionul „Tudor Vladimirescu”, din Târgu Jiu, un stadion de doar 9.000 de locuri, Timișoara pierde cu un scor de neprezentare, după un meci ostil din toate punctele de vedere și cu un final incendiar, plin de incidente.

Articol scris și redactat de Laichici Adrian-Nicolae