­­Unul dintre oamenii minunați, unul dintre sportivii talentați, muncitori și sufletiști care fac cinste Timișoarei, un pilot desăvârșit, acesta este interlocutorul nostru pentru interviul de astăzi. El este George Marinescu, polistul nostru.

 

George, bun găsit. Să începem relaxat: ce înseamnă pentru tine perioada aceasta? Muncă sau vacanță?

Bine v-am găsit, Druckeria! În mod categoric, înseamnă multă muncă!­ Încep deja să construiesc un buget pentru Campionatul Național de Raliuri 2019, așa că sunt într-o căutare neobosită de parteneri, efort ce solicită mult timp dedicat.

 

Ne poți descrie, pe scurt, una dintre cele mai intense trăiri la bordul mașinii tale de concurs?

Cu siguranță, odată urcat în mașina de curse, ai deja trăiri foarte intense. Nu pot desemna doar un moment anume, dar cert e că de fiecare dată când te lupți pentru o poziție fruntașă, când tinzi să atingi limitele dinamice ale mașinii, pulsul îți crește, adrenalina pompează în vene mai tare decât o făcea deja, intensitatea clipei se ridică, iar brusc și aparent de nicăieri te trezești cu un zâmbet larg pe față.

 

Cum poți clasifica nivelul piloților de raliuri din România, comparativ cu cei din Europa?

 În ultimii zece ani nivelul Campionatului Național de Raliuri a crescut foarte mult, implicit și cel al piloților. Ne putem lăuda deja cu Simone Tempestini, născut italian și devenit cetățean român, care este Campion Mondial de Raliuri la categoria Juniori, în anul 2016. Acesta este, de departe, cel mai important rezultat obținut de automobilismul românesc în toată istoria lui. Pe langă Simone, își fac apariția o serie de tineri la fel de talentați, dar care au de dus o luptă mai grea decât acesta din urmă, în atragerea de parteneri pentru construirea unui buget.

 

Știm că ai o… inscripție alb-violet pe mașină. De unde vine apropierea față de Politehnica Timișoara?

Sigur că am, întotdeauna am avut o slăbiciune pentru simbolistica identitară. Cu Politehnica m-am întâlnit pentru prima dată chiar la celebrul meci cu Petrolul, la inaugurarea nocturnei. Închipuiți-vă un puști de treispezece ani care, ajuns pentru prima dată pe un stadion, avea să asiste la un meci în nocturnă, cu casa închisă și, cel mai important, într-o acustică asurzitoare, la propriu. Pe moment, pielea de găină a fost principalul efect. Pe termen lung, au început să-mi displacă meciurile urmărite la televizor, pentru că-mi lipsea vibrația treptelor de pe Dan Păltinișanu.

 

Minunat! Acest meci, cu sentimentele lui definitorii, ni l-ai redat și în seria „Povestea Noastră”, derulat pe pagina de Facebook a poliștilor de pretutindeni, „Druckeria 360”. Apopos de Politehnica, ce crezi că facem bine, ce crezi că putem îmbunătăți în relația cu voi, suporterii? Ce așteptări ai tu de la echipa ta de suflet?

În primul rând, n-aș face o delimitare între „Societatea Sportivă Politehnica Timișoara” și suporteri, principiul pe care este construit acest club fiind tocmai cel al spargerii acestei granițe între club și suporteri. Poli suntem noi, toți cei care avem un card de membru cotizant, care ne aduce bucățica noastră de patronat și dreptul de a ne alege reprezentanții, cu avantajele ei, dar și o mare responsabilitate. În același timp, sigur că îmi scot pălăria în fața voastră, a acelora care se implică direct în gestionarea clubului.

Revenind la întrebare, atât timp cât ne situăm în antiteza cu marea gloată a fotbalului românesc, e clar că mergem pe un drum corect! În schimb, cred că putem face mai bine în ceea ce privește cultivarea ideologiei poliste. Îmi face mare plăcere când merg la Beograd, de exemplu, și văd chiar în centrul orașului o serie de graffiti-uri frumoase dedicate clubului si Grobarilor. Cred ca este un moment bun să reafirmăm identitatea violetă a Timișoarei.

 

Revenind la raliuri, cum simți familia alături? Ce cuvinte auzi de la ei, înaintea unei curse?

Provenind dintr-o familie fără tradiție în motorsport, nu avem schimburi prea savuroase înainte de curse; de multe ori totul se rezumă la un „Baftă!” / „Să fie!”. Îi știu că sunt acolo și îmi țin pumnii, dar, odată urcat în mașina de concurs, gândurile mele se limpezesc, rămânându-mi în minte doar ce am de făcut.

 

Dacă ai fi copil, tot automobilism ai face?

Fără să stau pe gânduri! Este un sport nobil, care te falimentează material, dar te îmbogățește spiritual. Întotdeauna spun că cea mai mare recompensă pe care ți-o poate oferi automobilismul este însăși practicarea lui!

 

Ce poate face sportul dintr-un copil, dintr-un adult?

Foarte bună întrebare! Sportul face dintr-un copil, adult. Un adevărat adult! Iar reciproca este la fel de valabilă: dintr-un adult, face copil, asta pentru că sportul nu te lasă să îmbătrânești.

 

George, care sunt ingredientele unei vieți sportive de succes pentru tine?

Încă le caut cu tenacitate! Până acum, pot spune că echilibrul și determinarea te vor ajuta întotdeauna să-ți atingi obiectivele. Echilibrul – pentru că e foarte important să nu te întorci din drumul pe care ți l-ai asumat, iar determinarea – pentru că-i la fel de important să nu te oprești, din același drum.

 

În final, ce mesaj le poți transmite suporterilor Politehnicii, dintre care ne mândrim că faci parte?

Le transmit să rămână la fel de devotați, exuberanți și supărați pe tot ceea ce nu le place!

 

Mulțumim pentru timpul acordat, George. Sperăm să te revedem pe stadion, să cântăm pentru echipa noastră iubită!

Eu vă mulțumesc pentru interes și, cu siguranță, ne vom revedea în peluză, ocazie cu care vom prezenta și mașina de concurs!

 

Plăcerea va fi de partea noastră. Baftă!

 

 

interviu realizat de Narcis Drăgan pentru sspolitehnica.ro