Vă invităm să-l cunoaşteţi mai bine pe unul dintre debutanţii Politehnicii în stagiunea de toamnă a Ligii 2. Născut pe 24 septembrie 2004, la Timişoara, Daniel Olariu a început fotbalul la CFR Timişoara şi s-a alăturat în anul 2015 centrului juvenil al Politehnicii.
Deşi echipa noastră se afla într-un moment delicat al sezonului, la Braşov în runda a 14-a a Ligii 2, la scorul de 1-0 pentru alb-violeţi, antrenorul Nicolae Croitoru a decis să-l trimită în teren pe Dani. Tânărul nostru jucător a evoluat fără mult trac în primele sale minute seniorale şi a fost chiar aproape de gol în minutul 88, când şutul său de la distanţă a fost respins cu greu de portar în corner. În ultimul meci oficial de anul trecut, la Giurgiu, cu Astra, „Oli” a înregistrat a doua apariţie în eşalonul secund, alături de colegul de generaţie Ervin Bakoş. De remarcat şi că Daniel Olariu e elev la secţia matematică-informatică a unui liceu din oraş.
Dani, ai debutat în toamnă cu FC Braşov, cum a fost acest moment pentru tine?
A fost o experienţă unică, un moment pe care l-am aşteptat de mult timp. M-am bucurat enorm şi am fost onorat să reprezint Politehnica pe teren. Mulţumesc domnului antrenor şi celor din staff, care au avut încredere în mine. Chiar dacă scorul era unul strâns, 1-0 pentru noi, în minutul 79 am fost introdus în teren.
Şi ai fost şi foarte aproape de gol, comentatorul partidei a greşit şi a spus numele unui alt coleg, dar noi ştim că tu ai fost cel care a şutat!
Am văzut şi eu, am urmărit reluarea. Am primit mingea de la Denis (Radu) pe partea dreaptă şi, ştiţi cum se spune: cea mai mare ratare pe care poţi să o ai este să nu încerci.
Tu eşti născut în 2004 şi ai început fotbalul la CFR, nu?
Da, la CFR Timişoara l-am avut antrenor pe domnul Alin Ionescu, apoi am venit aici la Poli împreună cu dânsul şi am fost apoi preluaţi ca grupă de domnul Sorin Brîndescu.
Cum a fost pentru tine adaptarea cu seniorii, cum simţi atmosfera vestiarului „mare”?
A fost foarte bine, m-au primit foarte bine, m-au încurajat, au avut încredere în mine, toţi. Mai ales în timpul meciului cu Braşov, toţi cei de pe bancă, apoi după meci m-au felicitat toţi, m-au încurajat şi mi-au urat la mai bine.
Dintre colegi cu cine te înţelegi cel mai bine, cine te sfătuieşte mai mult?
Dintre seniori, Alin Ignea îmi mai dă sfaturi, eu joc pe postul de atacant, mijlocaş central, şi Zaluschi iarăşi, aşa, despre jocul la limita ofsaidului, Scuti mai îmi spune anumite lucruri.
Care e poziţia ta în teren şi pe ce post preferi să joci mai mult?
Sunt mijlocaş central sau atacant, în trecut mijlocaş, acum mai mult atacant, joc orice e nevoie. Sincer îmi place mai mult să joc ca atacant, ca să dau goluri.
Aţi avut şi cu generaţia 2004 un parcurs bun în Elită.
Nu am fost campioni naţionali, dar am avut nişte campionate frumoase împreună, multe amintiri şi, desigur, rezultate bune.
Mă gândesc că abia aştepţi să joci acasă şi cu public în tribune!?
Da, clar, de abia aştept să înceapă meciurile, să joc cât mai mult, să ajut cât mai mult echipa şi să dau totul pentru Poli!
