Eliminarea lui Celtic, fostă câștigătoare a Cupei Campionilor Europeni, a fost cel mai strălucitor capitol din întreaga istorie a fotbalului politehnist și una dintre marile isprăvi ale fotbalului românesc în cupele europene.
Așadar, Celtic, legendarul club al catolicilor scoţieni. Alb-verzii îi prezentau, printre alţii, pe Bonner, McGrain, Aitken, McGarvey, Nicholas! Antrenor, Billy McNeill. La 1 octombrie 1980, Poli Timişoara susţinea returul. Mare favorită, Celtic. Chiar dacă, în tur, la Glasgow, scoţienii nu câştigaseră decât la limită, 2-1.
Au fost peste 50.000 de spectatori (unii estimează chiar 80.000!!) înghesuiţi pe marele ”oval” timișorean, stadion care se va numi, peste ani, Dan Păltinişanu. Meciul se îndrepta spre 0-0 şi spre calificarea oaspeţilor. În min. 81, liberoul Păltinişanu a urcat în atac şi a înscris. Aşa cum o făcuse cu doar câteva luni în urmă, în finala de Cupa României cu Steaua. Gol, un memorabil 1-0 şi acces timişorean în turul secund! Trei eliminați au fost în acest meci. La ”dubla” cu Celtic, Poli a evoluat în premieră într-un echipament ”de firmă”. Este vorba de marca Admiral, cea mai veche firmă engleză de echipament sportiv.
Politehnica Timișoara – Celtic Glasgow 1-0 (0-0)
Cupa Cupelor 1980/81, 1.10.1980, ora 15, Timișoara, stadion 1 Mai, spectatori 50.000.
A marcat: Păltinișanu (81).
Arbitri: N. Lagogiannis – D. Panzalis, L. Prindesis (toți Grecia).
Eliminați: Ad. Manea, MacDonald (17), McGarvey (83).
Politehnica: Moise – Nadu, Şerbănoiu, Păltinişanu, Şunda (70, Cotec) – Ad. Manea, I. Dumitru, Dembroschi (65, Titi Nicolae), Vişan – St. Anghel, Nedelcu II. Antrenor: Ion V. Ionescu.
Celtic: Latchford – Sneddon, McAdam, MacDonald, McGrain – Sullivan, Aitken, MacLeod – McGarvey, Nicholas, Provan. Antrenor: Billy McNeill.
Peste ani, în 2002, Ion V. Ionescu va scrie în revista ”Regele Fotbal”:
<Înaintea meciului cu Celtic, am fost chemaţi “sus”! Sus la Partid, la Primul secretar! La tovarăşul Dincă! Sau poate Dinică! N-am ştiut niciodată cum îl chema! A luat cuvântul în faţa echipei şi ne-a spus grav, rar şi solemn: “şi-acum, măi, tovarăşi, vom începe!!! Aţi înţeles?!! Să luptaţi, măi, tovarăşi, să-i batem pe capitalişti, ce, ei au trei picioare?! Să-i antrenaţi, tovar’şe antrenor, să mănânce, cum s-ar zice, pământul! Iar tu, Nedelcule, să tragi, măi, tovarăşe, nişte şuturi, nici Pele să nu le apere! Ai ‘nţeles?”!! “Da’, permiteţi, tov. Prim-secretar, Pele nu joacă portar, el e atacant”!! “Auzi, băi, toa’şe Nedelcu, Partidu’ ştie mai bine ce joacă Pele, să nu ne-nveţi dumneata pe noi, stai jos”!!
Şi, cum-necum, având jucători foarte buni, conducători iscusiţi şi, ce e drept, condiţii excelente de pregătire, i-am bătut şi i-am eliminat pe scoţieni!
După care s-a petrecut faza a II-a!
La banchetul de după joc, la “Continental”, alături de masa noastră, a echipei, s-a făcut şi-o “masă” a conducerii de Partid, în frunte cu tov. Dinică! Muzică şi veselie! Şpriţuri, fripturi şi bucurie! Când, la un moment dat, vine “unul” şi-mi şopteşte la ureche că “vă cheamă tov. Prim la dânsul la masă”!!! Frică şi emoţie! Ce dracu’ am făcut, ce n-a fost bine, ce am mai spus…?! “Ascultă, băi, tovarăşe, ai văzut, dac’aţi ascultat indicaţiile Partidului, că câştigaţi! Băturăţi, dar putea fi mai bine, trebuia să băgaţi cinci goluri, mama lor de capitalişti…”! “Să trăiţi, tov. Dinică, aşa e, data viitoare le băgăm cinci goluri!!!”. “Aşa, băi, tovarăşe, hai du-te şi vezi să fie ăia disciplinaţi, să nu <consume> prea mult alcool, că dăunează la organism…”!!
Şi încă una şi tot cu tov. Dinică!
Dar asta e de comă!! Jucăm noi, aici, acasă, pe “1 Mai”, cu Târgu-Mureş! Eram cu vreo 20-30 de minute înainte de-a ieşi la încălzire, când intră, speriat-transpirat şi panicat, în vestiar preşedintele nostru, tovarăşul K! “A transmis tovarăşul Prim-secretar Dinică sarcina ca până în minutul 20 să conducem cu 3-0! A spus că-i sarcină de Partid şi nu se discută…”!! Şi-a ieşit mai transpirat şi mai îmbujorat, grăbit să ajungă Sus ca să raporteze îndeplinirea sarcinii!
Am rămas cu toţii uluiţi! Unii speriaţi, alţii timoraţi, alţii veseli, alţii indiferenţi, şi-am intrat la joc!!
Şi n-o să credeţi!
Minune! Incredibil şi irefutabil! În minutul 19 conduceam cu 3 la 0!!! Nu ne venea să credem, părea fantastic şi imposibil, dar era chiar 3 la 0! Şi, de-atunci încolo, am început să-l vedem “altfel” pe tov. Dinică! Ne rugam în gând să ne mai trimită asemenea “sarcini” şi la alte meciuri! Dar, “luat cu probleme de Partid şi de Stat”, el ne-a uitat…
“Trecut-au anii-n zbor ca nori lungi pe şesuri…”
Sau cam aşa ceva… şi prin optzeci şi ceva, îl “trimite” Partidu’ la noi, ca preşedinte, pe unul Ciordăcescu! Venise din Bucureşti, era un fel de ziarist! Şi din prima zi a întors Clubul pe dos! I-a schimbat pe toţi! A mutat mobilierul şi-a schimbat tablourile! A făcut legi şi regulamente noi! A introdus condică! Şi-atâtea altele, toate în numele şi în spiritul Partidului!
Şi vine prima deplasare “afară”!
În Occident! Cine pleacă, cine nu, ăla are “probleme”, ăla “nu e căsătorit”, ăla “l-a prins o dată cu valută” etc.! În fine, pleacă Echipa, în fine, începe Turneul, în fine, încep “diurnele”! Şi, în fine, încep şi “întrebările”! Că “unde-s banii”! Că “de ce numai atât”? Că “gazdele ne-au dat mai mult”? Că “omu’ ” i-a luat singur şi i-a împărţit cum a vrut el…! Şi altele…
Explicaţia şi Surpriza au apărut la sosirea acasă, la aeroport! La vamă! Atunci când tovarăşul Ciordăcescu, delegatul Partidului, care avea la plecare o pungă de plastic cu pijamaua şi periuţa de dinţi, avea la sosire vreo şapte valizoaie, cât toate zilele, pe care le “repartizase” jucătorilor mai tineri, ca să le treacă ei prin vamă, că tot n-aveau altceva ce trece…! Iar a doua zi, la ora 6:55 fix, cine era la uşa primului secretar, cu una dintre acele valize, grasă şi umflată, îmbrăcat la costum, cu pantofii lustruiţi şi mustăcioara bine periată, gata să-i ofere “mică amintire” de-acolo, din ţara lui Cervantes?! Ghiciţi cine?!
…
Cam aşa a fost şi încă o mie ca şi astea!! Şi-am crezut, am sperat şi ne-am bucurat c-a trecut…!! Când însă am văzut zilele trecute “lojile-sufragerie” din Ghencea, fiecare cu “specificul” său culinar, fiecare cu meniul său, în care se lăfăiau la mese încărcate oamenii “statului de drept”, “prosperii oameni de afaceri” de astăzi, şi când l-am auzit pe “prosperul” preşedinte al LPF că el preferă loja în care se serveşte “specificul machedon”, care “e, dom’le, ceva nemaipomenit”, am tras concluzia că tov. Dinică era pionier pe lângă “ăştia” de astăzi…>
Fragment din cartea ”Politehnica Timișoara – Fotbalul și handbalul”, de Octavian Stăncioiu și Viorel Jurcuț, apărută la Editura Politehnica, la 4 decembrie 2021, cu ocazia Centenarului Societății Sportive Politehnica Timișoara