Lupeni este unul dintre cele mai importante orașe din Valea Jiului. Este chiar municipiu și numără în jur de 23.000 de locuitori. Se află la 18 km de Petroșani, la poalele Munților Vâlcan, este străbătut de râul Jiul de Vest și își trage numele de la locuitorii care au fondat așezarea, la 1770, aceștia venind din satul Valea Lupului (din zona Hațegului), așa-numiții „lupeni”.

În 1929 și 1977, în oraș au avut loc mari revolte ale minerilor, prima dată împotriva regimului capitalist interbelic, a doua oară contra sistemului comunist.

Lupeniul este punctul de plecare pentru iubitorii sporturilor de iarnă care vor să ajungă la Straja, renumită stațiune de schi din zonă.

A doua echipă de fotbal ca valoare și palmares din Valea Jiului, Minerul Lupeni s-a înființat imediat după Primul Război Mondial, în 1920, la un an după Jiul Petroșani. La înființare, denumirile celor două cluburi erau Jiul Lupeni, respectiv CAMP.

În 1928, Jiul Lupeni (care, în anul anterior, absorbise pe CAMP Petroșani și pe Minerul Vulcan) ajunge în finala campionatului național, pierzând în fața lui Colțea Brașov (2-3). Echipa aliniată de formația din Valea Jiului: Ioan Kiss – Szabados, Rupp – Al. Berkessy, Szüle, Gentl – Kertesz, Guga, Bognar, Killianovitz, Meszner. Antrenor era Adalbert Szabo, fost jucător la Chinezul Timișoara!

Guga era legendarul Aurel Guga (căpitanul României la primul meci din istoria naționalei, în 1922), care a jucat în reprezentativa României și pe când era legitimat la Jiul Lupeni, la fel întâmplându-se și cu Ioan Kiss și Killianovitz.

În 1929, ”fuziunea” se desface și clubul adoptă denumirea de Minerul. În perioada divizionară interbelică, echipa din Lupeni activează în Divizia C și B. După Al Doilea Război Mondial continuă în B, purtând diferite denumiri, în anii ’50 (Partizanul, Flacăra, Minerul, Energia). Din 1958 revine la numele de Minerul, purtat până la desființarea din 2011.

Între 1959-63, Minerul Lupeni a evoluat chiar în prima divizie!! Cu Vasile Lazăr antrenor principal și Adalbert Pall (fostul internațional de la ITA Arad) secund, a promovat în 1959, avându-i în lot pe tânărul Creiniceanu (20 de ani), viitoarea extremă stânga a Stelei și a naționalei României de la JO 1964, acesta fiind chiar născut la Lupeni, și pe veteranul Paraschiva, fosta extremă dreapta a naționalei României de la JO 1952, pe când juca tot în Valea Jiului, la Flacăra Petroșani (actuala Jiul). Acesta din urmă va juca pentru lupeneni și în primul sezon în elită, 1959/60, susținând ultimul său meci în Divizia A la 15 noiembrie 1959, Progresul București – Minerul Lupeni 7-0, pe când avea 40 de ani fără o lună și 12 zile!!!

În primul eșalon ocupă, pe rând, locurile 11 (1960, 1961, 1962) și 14 (penultimul), în 1963, retrogradând. În această perioadă a fost și sfertfinalistă în Cupa României, în 1960.

După o lungă perioadă (nu mai puțin de 19 ani!) petrecută în Divizia C, a repromovat în eșalonul secund în 2005.

S-a desființat în 2010, pe când era în Liga a II-a, sezonul 2010/11.

Un an mai târziu, în 2011, s-a înființat Hercules Lupeni. Între cele două cluburi n-a existat nicio legătură. Hercules a ajuns doar la barajul de promovare pentru Liga a III-a și s-a desființat în 2018.

În 2021 s-a reînființat Minerul Lupeni, sub numele complet de Viitorul Minerul Lupeni.

Alți jucători importanți trecuți pe la Minerul Lupeni au fost Onisie (ulterior la marea echipă a lui CCA București și internațional în anii ’50), Peretz (internațional în anii ’50), Stocker (jucător la Jiul Petroșani în anii ’70), Tonca (fost la Jiul Petroșani în anii ’70), Moise (ulterior portarul cu care Politehnica Timișoara a eliminat pe Celtic din Cupa Cupelor 1980), Lasconi, Mircea Popa, Burchel (toți ulterior internaționali în anii ’80), Csik I (fost jucător la Politehnica Timișoara și Steaua în anii ’90), Tâlvan (fost internațional în anii ’90) și Bălgrădean (până în vară portar la CFR Cluj, fost internațional).

Dintre antrenori, să-i mai numim pe ex-internaționalii Carol Creiniceanu și Ionel Augustin.

***

Un personaj extrem de interesant, cu o istorie fabuloasă, care a jucat la Minerul Lupeni a fost Berkessy III.

Născut la 20 iunie 1905, la Oradea (oraş aflat la acea vreme sub stăpânire austro-ungară), Elemer Berkessy III a fost etnic maghiar, începând să joace fotbal în România, după Marea Unire: a fost component, între 1921-1927, al echipelor CAO Oradea, CAMP Petroşani, Fulgerul CFR Chișinău.

Între 1927-1928 evoluează la Jiul Lupeni, clubul numit ulterior Minerul. Era chiar în sezonul în care lupenenii ajung în finala campionatului național! A avut doi frați fotbaliști, ambii tot în Valea Jiului, unul dintre ei, Alexandru Berkessy, fiindu-i coechipier la Lupeni și apoi devenind șeful secției de fotbal a clubului.

În 1928 ia calea străinătății, la Ferencvaros, apoi la RC Paris. N-a evoluat niciodată pentru naționala ”tricoloră”, în schimb va juca (mijlocaș) pentru Ungaria (7 selecții), între 1928-1930, pe când era la Ferencvaros.

Devine primul român care a jucat la Barcelona, între 1934-1936, al doilea urmând să fie, după război, ripensistul Simatoc. În 1936, cu Barcelona, Berkessy a cucerit campionatul Catalunyei (un campionat regional al Spaniei). Joacă un meci, în 1936, și în selecționata regională a Catalunyei.

Cariera de jucător a încheiat-o în 1938, la Le Havre.

A devenit apoi antrenor. Începe în Ungaria, pleacă apoi în Italia, iar în 1951 preia pe Zaragoza, în elita spaniolă, fiind antrenor român din istoria Primerei Division. Stă până în anul următor, după care în 1954 mai marchează o premieră, fiind primul antrenor străin non-britanic din campionatul Angliei, la Grimsby Town, în divizia a treia. Revine în primul eșalon al Spaniei, conducând în 1957-1958 pe Espanol Barcelona (pe atunci, Espanol era ortografia denumirii clubului). A mai fost și antrenor la centrul juvenil al Barcelonei.

Așadar, mai multe premiere în dreptul său: primul jucător român din istoria lui Barcelona, primul antrenor român din istoria Primerei Division, primul antrenor non-britanic din istoria campionatului englez!

Berkessy III a fost considerat însă, atât ca jucător cât și ca antrenor, ungur. A fost însă român, de naționalitate maghiară, pentru că s-a născut pe teritoriul României, începând fotbalul în România. A mai fost cunoscut cu prenumele de Emilio sau Emil.

S-a stins din viață în 1993, la Barcelona.

Foto: Guga (sursa: Wikipedia)