Oraş reşedinţă al judeţului Gorj, Târgu-Jiu este străbătut de râul Jiu şi e celebru pentru ansamblul monumental al lui Constantin Brâncuşi. Acesta, unul dintre cei mai mari sculptori ai omenirii, s-a născut într-o localitate gorjeană, Hobiţa, realizând la Tg. Jiu celebrele creaţii Coloana Infinită, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii, care, împreună cu biserica ortodoxă Sf. Apostoli, alcătuiesc Ansamblul Monumental ”Calea Eroilor”.

Din judeţ au provenit alte nume ale Panteonului naţional, precum Tudor Vladimirescu (legendarul conducător al Revoluţiei de la 1821), Ecaterina Teodoroiu (eroina din Primul Război Mondial) sau Maria Lătăreţu (”Prinţesa cântecului popular românesc”).

Fotbalul din acest oraş oltean a fost, până în ultimii 15 ani, cu desăvârşire mediocru. Actualul club Pandurii a luat fiinţă, chiar cu acest nume, abia în 1962, prin fuziunea dintre echipele locale Flacăra-Unirea şi CIL. În 1972 şi 1975, Pandurii absoarbe alte grupări ale oraşului, pe AS Gorjul şi, respectiv, Cimentul. S-a mai numit Victoria, Cimentul-Victoria, Gloria Pandurii, din 1988 purtând neîntrerupt actuala denumire.

Echipa promovează în premieră în Divizia B abia în 1977. Cu fostul selecţioner, Victor Piţurcă, tânăr atacant de 21 de ani. În anii ’80, chiar pierde, în favoarea Minerului Motru, statutul de club-fanion al judeţului. În anii ’90 se zbate în Divizia C.

În 2000 repromovează în B. Începe să atace locurile fruntaşe. În 2004 termină pe 2, pe atunci loc nepromovabil, în spatele Sportului Studenţesc. Iar în anul următor, 2005, câştigă seria a II-a, la un punct distanţă de FC Sibiu, şi promovează, în premieră pentru judeţul Gorj, în primul eşalon! Antrenor era Emil Săndoi.
De atunci și până în 2017, Pandurii a evoluat constant în Liga I. Chiar dacă de două ori a retrogradat ”pe teren”, dar a rămas la ”masa verde”, graţie unor locuri vacante, în calitate de primă retrogradată: în 2006, Sportul Studenţesc neprimind licenţa, şi în 2010, Internaţional Curtea de Argeş desfiinţându-se! În Cupa României, cel mai sus a ajuns în semifinale, în 2007.

Sezonul 2012/13 a fost cel mai bun din istoria clubului. A fost început cu Petre Grigoraş antrenor şi terminat cu Cristian Pustai. Şi Pandurii au terminat pe un incredibil loc 2 în Liga I, obţinând, în premieră, calificarea în cupele europene.

În sezonul 2013/14 al Ligii Europa, Pandurii a eliminat, în tururile preliminarii (a intrat direct în al 2-lea), pe estonienii de la Levadia Tallinn (0-0, 4-0) şi pe israelienii de la Hapoel Tel Aviv (1-1, 2-1), iar în play-off, uriaşă surpriză şi calificare dramatică, pe portughezii de la Braga (0-1, 2-0 d.p.).

S-au calificat astfel în grupe, fiind singura echipă românească în grupele acestei ediţii a competiţiei! Au fost eliminați într-o grupă cu Dnipro Dnipropetrovsk, Pacos de Ferreira și Fiorentina.

Clubul are una dintre cele mai frumoase denumiri din fotbalul românesc, dată de celebra armată a lui Tudor Vladimirescu. Acesta se regăseşte, călare, şi pe sigla clubului și dă şi numele stadionului oraşului.

Echipa este deţinută de societatea Clubul Sportiv Pandurii Lignitul Tg. Jiu. Culorile grupării sunt aceleaşi cu cele ale ”Craiovei Maxima”, alb-albastru.

Stadionul Municipal Tudor Vladimirescu din Tg. Jiu avea 9.200 de locuri, era dotat cu nocturnă și a găzduit finala Cupei României din 2009, CFR Cluj – FC Timişoara 3-0, dar acum se află în reconstrucție. Va avea 12.500 de locuri și va fi inaugurat, mai mult ca sigur, în toamna acestui an. Între timp, echipa a jucat acasă la Drobeta Tr. Severin, la Motru, iar acum pe terenul sintetic de lângă stadionul în reconstrucție.
Sponsorii esenţiali au fost Complexul Energetic Oltenia (CEO) şi Uniunea Sindicatelor Miniere din Oltenia (USMO). CEO este o companie energetică de stat, înfiinţată în 2012, prin fuziunea Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia (SNLO) cu complexele energetice Turceni, Rovinari (toate acestea finanţând şi ele, anterior, Pandurii) şi Craiova. Tocmai asigurarea bugetului clubului, în cea mai mare parte, din fonduri publice, a tot dat naştere la speculaţii şi controverse.

Pandurii a fost vârful unei piramide fotbalistice a Gorjului mineresc, cu Minerul Motru (la un moment dat ”satelit” al clubului), Pandurii II (echipa secundă a clubului), Minerul Mătăsari, Jiul Rovinari, Energia Rovinari, Ştiinţa Turceni!
Puternicul lider sindical Marin Condescu, în calitate de preşedinte USMO şi preşedinte al Federaţiei Naţionale Mine Energie (FNME), a fost, încă dinaintea promovării în elită, boss-ul clubului. La alegerile pentru preşedinţia FRF din 2005, când Mircea Sandu l-a învins pe Gică Popescu, decisive au fost, se spune, cele circa 50 de voturi ale echipelor minereşti controlate de sindicatul condus de Condescu.

Condescu a fost cercetat pentru unele presupuse nereguli. Marin Condescu este un Miron Cozma mai soft, iar Pandurii Tg. Jiu, un Jiul Petroşani mai cosmopolit, de la capătul celălalt al Văii Jiului.

Până la urmă, Condescu a fost pentru fotbalul din oraş ce-au fost Jean Pădureanu pentru Bistriţa, Gheorghe Ştefan pentru Piatra Neamţ şi Adrian Porumboiu pentru Vaslui. Exclusiv lor li se datorează ascensiunea fotbalistică a acestor oraşe.

În toamna anului 2016, Pandurii a jucat din nou în Liga Europa, apoi intrând în insolvență… Iar în 2017, gorjenii au retrogradat, dramatic, în ultimele minute ale ultimei etape, în liga secundă. Sezonul trecut, au evitat la limită retrogradarea în C…