De-a lungul timpului, între Poli și FC Bihor au avut loc mai multe derby-uri memorabile, în special în eșalonul secund. Iată un fragment din cartea ”Politehnica Timișoara – Fotbalul și handbalul”, de Octavian Stăncioiu și Viorel Jurcuț, apărută la Editura Politehnica, la 4 decembrie 2021, cu ocazia Centenarului Societății Sportive Politehnica Timișoara:
Accesul în D1 va deveni posibil abia în 1973, când antrenorul Ion V. Ionescu reuşeşte prima sa mare performanţă. Promovarea este obținută după un celebru 1-0 cu FC Bihor Oradea, la Timișoara (3 iunie 1973, gol Șchiopu din lovitură liberă din 25 m, în min. 67). Meci la care s-ar fi vândut 61.300 de bilete, mult peste capacitatea stadionului!
Din lot făceau parte, printre alţii, Gaboraş, Mehedinţu, Arnăut, Maier, Surdan, Şchiopu, I. Bungău, I. Dima, Daşcu, Bojin. Cuplul de atacanți centrali Dașcu – Bojin a rămas celebru în inimile microbiștilor timișoreni.
Va urma o perioadă de 10 ani consecutivi în Divizia A…
În cei șase ani de ”purgatoriu”, pe bancă au stat Nicolae Godeanu, Stere Zeană, Gheorghe Drăghiescu, Toma Jurcă (fost jucător la UTA) şi, bineînţeles, Ion V. Ionescu.
Fanii poliști alcătuiesc una dintre cele mai renumite și spectaculoase galerii din istoria fotbalului românesc, încă de pe vremea galeriei studențești de pe stadionul 23 August, din curtea Facultății de Mecanică.
Galeria propriu-zisă, una dintre primele din țară, s-a format în 1972. Peste ani, în emisiunea ”Istoria fotbalului” de la Teleuniversitatea, Ivan Bogdanov (care va fi membru al galeriei poliste din anii ’70, iar în anii din urmă, vicepreședinte al echipei de handbal masculin Politehnica Timișoara și reprezentantul Fundației Politehnica Timișoara – al cărei președinte era – în Adunarea Generală a clubului de fotbal ASU Politehnica) își va aminti că inițiativa formării unei galerii i-a aparținut studentului Gheorghe Gîlea, după modelul galeriilor engleze, văzute la televiziunea iugoslavă.
Galeria s-a postat la tribuna a II-a, deasupra tunelului de la vestiare de pe stadionul 1 Mai. Se numea Clubul Susținătorilor Politehnicii (apoi Suporter Club Poli), iar din rândurile ei făceau parte mulți studenți din cadrul actualei UPT (de altfel, un rol esențial în crearea galeriei l-a jucat Asociația Studenților). Lucru care, din păcate, nu va mai fi valabil după Revoluția din 1989. Fanii alb-violeților își vor urma favoriții și la meciurile din deplasare.
Dintre liderii galeriei în perioada de până la Revoluția din 1989, îi amintim pe Petru Morun, Eugen Seracin, Dan Olteanu, Vasile Miron (“Țiriac”), Aurel Buteanu, Sorin Dumitrescu (“Dumi”), Nicolaie Mursa (”Nicu UMT”), Gheorghe Dohar (”Gino”), Dan Marincu, Marius Stăniș.
La promovarea din 1973 se lansează imnul oficial al echipei, pe muzica piesei ”Yellow Submarine”, a trupei engleze de muzică rock The Beatles. Scandarea de încurajare a echipei devine ”Poli, Poli, luptă pentru noi!”.
La începutul anilor ‘70, atunci când se proiecta noua clădire a Facultății de Electrotehnică, Nicolae Ceaușescu a indicat construcția tocmai pe terenul de fotbal al studenților (stadionul 23 August). Asumându-și un risc enorm, construind clădirea chiar lângă stadion, rectorul de atunci al Institutului Politehnic Traian Vuia, Ioan Anton, și prim-secretarul Comitetului Județean Timiș al PCR, Mihai Telescu, au salvat terenul de la demolare… Iar la mijlocul acelui deceniu, după promovarea clubului în Divizia A, echipa de tineret a alb-violeților va evolua pe acel teren.
În această perioadă apar două cărți emblematice despre istoria fotbalului timișorean și polist. Este vorba de ”Timișoara, leagănul fotbalului românesc”, scrisă de Iosif Dudas (1971), și ”Haide <Poli>!”, scrisă de Mircea Jiva (1973, cu o a doua ediție în 1974).
***
Recent, la ”Istoria fotbalului” de la Teleuniversitatea, a fost difuzată o emisiune dedicată împlinirii a 50 de ani de la istorica promovare a Politehnicii Timișoara, în 1973, în Divizia A: