Frăția dintre suporterii lui Poli și ai Rapidului e ceva ce poate fi cu greu explicat în cuvinte. E formată din mii și mii de inimi care au rezonat împreună în mii de momente. Mai bune, mai rele, mai fericite, mai triste. Frăția Poli – Rapid înseamnă sentimentele celor care au trăit-o și poveștile lor. Nicu Mursa e unul dintre cei care fost și sunt în continuare trup și suflet pentru Poli. Nicu UMT, așa cum îl știe toată suflarea polistă, ne povestește astăzi cum a trăit frăția dintre Poli și Rapid, în special la finala Cupei României din 1980, atunci când un stadion întreg plin cu militari ”full-time”, apeviști așa cum li se spunea, scanda ”POLI, nu uita, după meci vom discuta!”.

Din performanța de atunci au mai rămas doar imagini alb-negru neclare și povești nemuritoare ce se vor transmite următoarelor generații de poliști, ca o garanție a echipei de legendă pe care am avut-o atunci.

”De-a lungul anilor au fost extrem de multe meciuri la care am participat alături de alți mulți fani poliști, au trecut anii peste noi și mă străduiesc să îmi aduc aminte cât de bine. Bineînțeles, meciul reper a fost finala Cupei României din 1980, cu Steaua, echipa apeviștilor de la București, salt înainte culcat. Pe 23 August, așa cum îi spunea atunci, ne-a fost alături un OM deosebit, cu suflet bun și ales, un prieten al legendarilor și vechilor mohicani viola, un adevărat și păcimaș rapidist vișiniu, Nea Costică Mincea, Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească. Nea Costică era un LIDER înnăscut, cu vocație formidabilă și spirit, extrem de respectat și îndrăgit de toată suflarea rapidistă. El respecta și aprecia foarte mult Timișoara și Banatul polist alb-violet, iar de aceea a venit la Finala Cupei cu Steaua cu un număr foarte mare de fani rapidiști alb-vișinii, care au fost trup și suflet alături de noi, fanii lui Poli.

Au fost alături de noi în timpul meciului, pe stadion, dar mai ales după meci, căci trei sferturi de stadion erau suporterii ”apeviști” ai lui steaua, doar se juca la ei în București. În sectorul oaspeților ne aflam câteva sute de suflete care încurajau Politehnica, rapidiști și bănățeni deopotrivă, am fost foarte uniți, solidari și puternici, am cântat și am scandat tot meciul. În special după golul căpitanului Dan Păltinișanu din prelungiri, Tata Mare așa cum îl alinta toată suflarea polistă, se crease o atmosferă foarte tensionată. Întreg stadionul a început să scandeze – Poli, nu uita, după meci vom discuta! – și credeți-mă, au fost destule ”discuții” după meci, prin parcul 23 August, pe la gurile de metrou, etc … mai puțin la Gara de Nord, acolo unde steliștii apeviștii nu au mai avut curajul să apară pentru că acolo NU MIȘCA NIMENI ÎN FRONT, era regiunea rapidiștilor alb-vișinii!

În dimineața de după finală, atunci când am ajuns în Gara de Nord a Timișoarei am fost primiți minunat de mii și mii de fani poliști prezenți de la Operă, pe Bulevardul Republicii, până în fața Gării de Nord … Totul a fost incendiar, unic și fulminant, au urmat zile și nopți de fiesta precum în America de Sud. Iar toamna următoare, în Cupa Cupelor, cupa europeană intercluburi, băteam și eliminam echipa scoțiană Celtic Glasgow, în prezența a peste 50 de mii de entuziaști și păcimași fani poliști viola! Nu mai e mult, în curând vor reveni acele tare faine, dragi și unice vremuri fotbalistice poliste, sunt sigur de asta!

Au mai fost de-a lungul anilor foarte multe momente în care am fost aproape de suporterii rapidiști, au fost meciuri de campionat pe Giulești cu Poli, a fost o semifinală de Cupa României cu Rapidul din Giulești disputată la Râmnicu Vâlcea, a fost barajul de rămânere în Divizia A la Buzău, cu Gloria, când rapidiștii ne-au fost alături în număr foarte mare, alături de liderul lor – Gigi Corsicanu. A fost, de asemenea, și Finala Cupei de la noi, de la Timișoara, cu Rapidul, atunci când echipa noastră a jucat foarte slab, anost, mediocru, iar cea de-a treia Cupă a plecat la București în loc să rămână la noi, la Timișoara …

Îmi mai aduc aminte de un un alt meci la Timișoara, în campionat, când ne-a bătut Rapidul, ei au prins Cupa UEFA iar noi Poli am retrogradat din nou în Divizia B. Ne-a durut foarte mult, am suferit și am pătimit foarte mult, toți fanii poliști … Dar am mers mai departe, am rămas și suntem PE VECIE frați de cruce până la moarte, indiferent ce va fi. Și chiar și dincolo de ea …

Vă salut cu respect și vă doresc toate cele bune, întregii suflări poliste alb-violete, cât și fraților vișinii din Giulești!”

Nicolaie Mursa – Nicu UMT