”Un salut din vechea Troie / Pentru faima lui Dan Coe / Şi înc-o dată că e voie / Ahoe!”
În 2016 se sfârșea o istorie de 93 de ani. Odată cu falimentul Rapidului, ceva din fotbalul românesc s-a stins. Nimic nu mai putea fi vreodată la fel. Cum n-a mai fost nici când a fost îngropată, măcar temporar, Universitatea Craiova. Cum n-a mai fost nici când palmaresul Politehnicii Timișoara a ajuns obiectul disputei dintre oameni de afaceri mărunți sufletește. Cele mai iubite cluburi civile ale României au fost oferite pe rugul postdecembrist al tranziției.
Rămânea în urmă glasul roților de tren. (Ioan Chirilă a avut grijă să se ducă la Ceruri înainte de a vedea urgia abătută asupra fotbalului românesc de club). Rămânea farmecul Grantului și galeria Giuleștiului. Fronda sa permanentă împotriva sistemului comunist.
Șuturile ”Minunii blonde” Baratky, fentele lui ”Berilă” Bogdan, paradele lui Valentin Stănescu, faima machidonului Dan Coe, golul de la Guadalajara al lui Sandu Neagu, trăsnăile lui Rică Răducanu.
Finala nedisputată cu Ferencvaros, din Cupa Europei Centrale 1940, un fel de Liga Campionilor (fără englezi) a acelor ani, titlul din 1967, sfertul cu Steaua din Cupa UEFA 2006, nenumăratele Cupe ale României.
***
Însă Rapidulețul, decenii la rând cea mai iubită echipă din România (când Craiova nu era încă Maxima, Steaua nu cucerise Cupa Campionilor Europeni; Dinamo n-a ajuns niciodată la acest statut), va renaște ca pasărea Phoenix.
Alb-vișiniul lui Baratky, Vintilă, Rășinaru, Sipos, Raffinsky, Ionică Bogdan, Filote, Valentin Stănescu, Bazil Marian, Ozon, Macri, Greavu, Dan Coe, Puiu Ionescu, Nichi Dumitriu, Culae Lupescu, Năsturescu, Rică Răducanu, Sandu Neagu, Liță Dumitru, Goanță, Țâră, Rada, Toader, Iulian Chiriță, Bealcu, Rednic, Lupu, Pancu, Iencsi, Lobonț, Daniel Niculae, Săpunaru și Sefer este din nou în arenă.
***
Iar arena, bătrâna arenă a Giuleștiului, este acum una ultramodernă.
Stadionul Rapid – Giulești are 14.073 de locuri, toate acoperite, și nocturnă. Construcția sa a fost prevăzută pentru turneul final al Campionatului European 2020 (desfășurat în 2021), la care România a fost cogazdă și la care această bază sportivă trebuia să găzduiască antrenamente ale echipelor (alături de alte noi stadioane din Capitală, Steaua, Stadionul Național de Rugby Arcul de Triumf, Dinamo, toate construite pe locul vechilor arene cu aceleași nume; construcția noului Dinamo n-a început nici acum…).
Arena Rapidului este situată pe locul fostului stadion al clubului. Acesta s-a numit Giulești – Valentin Stănescu, a fost inaugurat oficial în 1939 și a fost închis în 2018. A avut 19.100 de locuri și nocturnă.
***
În vara anului trecut, Rapidul a revenit în elită. Iar peste nu mult timp, Poli și Rapid – care, se știe se iubesc la infinit – se vor reîntâlni în derby-uri de Liga I.
Atunci, parafrazând un mare rapidist trecut în lumea umbrelor, poate că oamenii care am fost se vor întâlni în oamenii care vom fi.
***
Palmares Rapid București, club înființat în 1923: 3 titluri naționale (1967, 1999, 2003), 13 Cupe ale României, 4 Supercupe ale României, o Cupă a Ligii României, 2 titluri naționale neoficiale (1942, 1957), sfertfinalistă Cupa Cupelor (1973), sfertfinalistă Cupa UEFA (2006), finalistă Cupa Europei Centrale (1940, finală nedisputată), 2 Cupe Balcanice (1964, 1966), o Cupă Feroviară Europeană (1968).
Articol de Octavian Stăncioiu, purtătorul de cuvânt al Politehnicii Timișoara