Cel mai celebru club din zona Crişanei și marea rivală a Politehnicii Timișoara, UTA Arad, a fost înfiinţat în 1945, de către baronul Francisc von Neuman, cel care a dat şi numele din ultima perioadă al stadionului echipei.
(Stadion demolat în 2014, pe locul său începând construcția altuia nou, modern; până la finalizarea acestuia, prevăzută pentru primăvara anului viitor, terenul propriu este pe stadionul Motorul).
UTA, numită la început ITA, apoi Flamura Roşie UTA, a cucerit titlul naţional de şase ori (1946/47, 1947/48, 1950, 1954, 1968/69, 1969/70), doar bucureştenele Steaua, Dinamo şi Venus având mai multe titluri, iar timişoreana Chinezul, acelaşi număr ca şi UTA. Clubul arădean, supranumit ”Bătrâna Doamnă”, are în palmares şi două Cupe ale României (1947/48, 1953).
În cupele europene, UTA s-a remarcat prin eliminarea deţinătoarei ”en titre” a CCE şi Cupei Intercontinentale, Feyenoord (a cărei denumire era ortografiată, atunci, Feijenoord), în CCE 1970, precum şi prin participarea în sferturile de finală ale Cupei UEFA (1971/72), la prima ediţie a competiţiei sub acest nume.
La UTA s-a afirmat timișoreanul Petschowski, cel care, până la apariția lui Dobrin, va fi considerat cel mai mare jucător din istoria fotbalului românesc.
Din 2008, anul ultimei prezenţe în Liga I, și până în 2014, când s-a desființat, UTA a evoluat în eşalonul secund.
În vara anului 2017, UTA a reapărut, palmaresul fiind obținut în instanță, preluând locul lui UTA Bătrâna Doamnă din liga secundă. UTA Bătrâna Doamnă se înființase în 2013, tocmai ocupase locul 3 în Liga a II-a și ratase promovarea în Liga I, la baraj, pentru al doilea an consecutiv (de astă dată contra lui ACS Poli). În termeni regulamentari, se poate admite că UTA s-a reînființat și a absorbit pe UTA Bătrâna Doamnă.