Încheiem seria interviurilor cu junioarele de 2006 care au debutat la echipa mare cu Andreea Șepețan, atacant. Născută pe 2 martie, Andreea este din localitatea Dejan, comuna Moravița și, după o lungă perioadă în care a făcut naveta pentru a se putea antrena, s-a mutat la Timișoara.

A debutat pentru Politehnica Timișoara în meciul cu Fotbal Feminin Baia Mare și are cinci apariții în 11 meciuri din Liga 1, acumulând 213 minute, plus o apariție în Cupa României. A marcat două goluri pentru echipa noastră, ambele în meciul cu Universitatea Galați.

Cum ai început să joci fotbal?

Cred că m-am născut cu pasiunea pentru fotbal. La 2-3 ani dădeam cu piciorul în minge, mă rugam de fratele meu mai mare să dăm pase. Mai târziu băteam mingea pe unde apucam, pe terenul de fotbal din sat, la școală. Idolul meu era Messi și îmi doream să ajung ca el. La 12 ani mama m-a dus la Timișoara, la clubul CFR, unde era echipă de fete, dar după o lună s-a desființat. Astfel, am venit cu celelalte fete la Fortuna Becicherecu Mic, acum Politehnica Timișoara.

Mult timp ai făcut naveta de la Moravița pentru a veni la antrenamente. Cum te-ai decis în final să te muți la Timișoara?

Era deja timpul să iau această decizie pentru că distanța de la mine de acasă până la Timișoara este foarte mare și nu aveam mereu transport. Mama apela mereu la fratele meu, la unchi și mătuși, toți care aveau permis, pentru a putea veni la 2-3 antrenamente pe săptămână. Doar că de la 2-3 antrenamente numărul a crescut la 5, plus meciurile, era din ce în ce mai greu. Așa că am decis să mă mut la Timișoara alături de mama mea.

Ai marcat 2 goluri pentru Politehnica Timișoara, ambele în meciul cu Universitatea Galați, dintre care unul este un golazo. Cum te-ai simțit în aplauzele a zeci de persoane?

M-am simțit foarte fericită să văd cum toată lumea mă aplaudă și se bucură alături de mine. Este un sentiment plăcut pe care aș vrea să îl trăiesc de fiecare dată când intru pe teren, îmi dă încredere și mă încarc cu energie.

Sunteți foarte multe junioare în lot. Cum v-ati integrat cu senioarele?

Da, într-adevăr suntem multe junioare în lot, dar nu am avut o problemă în a ne integra. Senioarele ne ajută mereu, pe teren și în afara lui, simțim că putem apela oricând la ele și ne simțim în largul nostru. Mă bucură faptul că suntem o echipă unită.

Care sunt planurile tale de viitor?

În primul rând, îmi doresc să mă pregătesc foarte bine, să muncesc pentru a mă putea dezvolta, să evoluez pentru a-mi pune în valoare calitățile fotbalistice. Vreau să joc cât mai mult alături de echipa Politehnica Timișoara, să am convocări la Echipa Națională. Îmi doresc ca la un moment dat să ajung la nivelul la care să primesc oferte din afara țării și să am această șansă de a urma o carieră în fotbal.