De ce ne era frică nu am scăpat. Virusul care răvășește o planetă întreagă a intrat și în sânul echipei noastre. Cu toate măsurile de precauție pe care le-am luat, respectând toate prevederile legale cu privire la această situație excepțională cu care ne confruntăm cu toții. Dar cum a intrat?
Într-un mod banal, într-o împrejurare în care ne-am putea afla fiecare dintre noi. Mario a participat la un eveniment nefericit în familie, o înmormântare. Raul i-a fost alături, ca un bun prieten, consolându-l. E o situație cu care ne-am putea întâlni oricare dintre noi, în orice zi. E o dovadă concretă în primul rând a existenței acestui virus, a contagiozității lui și a efectelor pe care poate să le aibă. Ambii noștri jucători au acuzat vreme de două zile simptome destul de pronunțate. Vorbim de doi tineri de 20 de ani, sportivi, fără nicio problemă de sănătate, cu o formă fizică de invidiat …
Sportul profesionist are de suferit mult în această perioadă.
Economia țării are de suferit.
Spitalele sunt suprasolicitate, personalul medical e epuizat, mărturie pot depune chiar băieții noștri, care sunt internați în aceste zile.
La orizont se văd noi măsuri restrictive, datorită situației ce se înrăutățește pe zi ce trece. Perspectivele sunt sumbre, din orice punct ai privi. De aceea TREBUIE să facem orice ține de noi pentru a îmbunătăți situația. Fără un efort colectiv nu vom reuși. Unul pentru toți și toți pentru fiecare dintre noi.
Nu facem politică, nu am făcut niciodată. Nu vom comenta măsurile ce se iau, modul în care e gestionată situația sau modul în care ea e prezentată cetățenilor. E de datoria persoanelor cu funcție de decizie în stat să asigure resursele necesare și cele mai bune condiții pentru ca toți cei care au de suferit să poată primi o îngrijire medicală adecvată. E de datoria noastră, însă, de a face mici gesturi dovedite eficiente, care pot conta enorm.
Suntem cu toții într-o defensivă împotriva acestui virus. Iar de la cine poți accepta sfaturi, dacă nu de la cea mai bună defensivă, cea a Politehnicii?
Poartă mască.
A purta sau a nu purta mască e o alegere personală, o alegere pe care fiecare dintre noi trebuie să o facă. Înțelegem perfect asta. Dar gândește-te puțin așa: poate unul dintre noi are o vulnerabilitate medicală, o comorbiditate, așa cum atât de des auzim în presă zilele astea. Poate mama mea. Poate tatăl tău. Poate sora sau fiul celui mai bun prieten al tău. Dacă nu porți mască pentru tine, poart-o pentru că îi faci pe alții să fie, sau măcar să se simtă mai în siguranță.
Spală-te frecvent pe mâini.
Totul se reduce la chimie. Virusul în sine e format dintr-un material genetic îmbrăcat într-o membrană adipoasă. Moleculele săpunului distrug această membrană lipidică. Proteinele de fuziune, în formă de suliță, de la suprafața virusului, sunt rupte și se pierd odată cu clătirea cu apă. Virusul devine inactiv, fără posibilitatea de a se atașa de celulele corpului nostru.
Evită aglomerațiile.
E cea mai ușoară formă de control personal. Evită petrecerile aglomerate, reuniunile cu multe persoane, aglomerațiile din centrele comerciale sau din spații publice. E demonstrat științific că particulele virale rămân în suspensie în aer, circulă prin încăperi ventilate și se depun pe suprafețe. Păstrând distanțarea fizică putem reduce șansa de infectare dintre două sau mai multe persoane aflate în același loc.
E perioada concediilor, redescoperă România așa cum am făcut-o noi în atâtea deplasări prin țară. Sunt atâtea locuri frumoase și neumblate ce așteaptă să își dezvăluie secretele. Învață să petreci timp cu cei apropiați, e partea bună a unei situații excepționale, cu care nu știm încă să ne confruntăm.